17 Mar Anxietatea de separare – Ce este și cum pot fi ajutați copiii?
Teama legată de separare apare în mod natural în jurul vârstei de 15-18 luni și ulterior în momentul în care copilul începe grădinița. Deși toți copiii experimentează atașamente puternice în relație cu îngrijitorii lor (părinți, bunici etc), este important să se facă distincția între o anxietate firească și un comportament excesiv anxios.
Anxietatea de separare (SAD) constă într-un comportament nepotrivit și exagerat de frică în momentul în care copilul se separă de părinții săi. Suferința copilului se poate manifesta în multiple moduri (plâns, țipat, tăvălit, bătut din picior, lovit etc.). Pus în fața separării inevitabile, copilul care prezintă acest tip de anxietate va fi, de cele mai multe ori, copleșit. Pentru a reduce efectele imediate, părinții vor recurge la deja cunoscutele gesturi de negociere sau de cedare în fața rugăminților copilului, fără să realizeze că de fapt acestea nu fac decât să îi întărească anxietatea și credința că nu poate fi singur și independent și să îi justifice frica. Acest cerc vicios nu îi va permite copilului să își dezvolte mecanisme sănătoase de coping, necesare unui viitor adult competent.
Părinții pot și trebuie să arate suport și să încurajeze, având în același timp răbdare cu ritmul copilului, acestea fiind câteva dintre uneltele necesare pentru a îl ajuta să se detensioneze.
Iată 6 pași care ți-ar putea fi de folos în a gestiona frica de separare a copilului tău:
- Pregătește-l în avans pentru separarea ce urmează să aibă loc, având întotdeauna o atitudine pozitivă, calmă și relaxată față de acest eveniment. Faceți împreună un plan clar și concret, care să cuprindă locul în care urmează să meargă sau locul în care urmează să pleci tu, momentul din zi în care vă veți reîntâlni, ce urmează să facă acolo sau cu cine va rămâne în lipsa ta ș.a.m.d.
- Dacă micuțul tău arată frică, validează-i și recunoaște-i această emoție fără să îi oferi o conotație negativă: “Înțeleg că îți este frică să încerci acest lucru nou pentru tine, tuturor ni se întâmplă. Dar știu totodată cât de puternic ești și cât de mult te vei distra. Dacă te simți speriat ai putea să…” (adaugă mecanismele lui de coping).
- Recunoaște-i copilului frustrarea sau furia fără să îți implici propria anxietate sau frică legată de acel eveniment: “Știu că ești nefericit/ă acum și este în regulă. În continuare trebuie să facem acest lucru/să mergem în acest loc deoarece… (adaugă elemente pozitive legate de locul sau activitatea respectivă). Știu că poți să o faci!”
- După ce ai răspuns la câteva întrebări și ai stabilit un context pozitiv și încurajator, treci mai departe. Discuțiile interminabile despre frică nu fac decât să o mențină prezentă în mintea lui. I-ar putea da totodată de înțeles că și ție îți este la fel de frică. Îndreptându-vă atenția către activitățile normale ale zilei în schimb, îi va transmite copilului că ești în control și încrezător, drept urmare nu are motive să se teamă.
- Undeva, în jurul vârstei de 3 ani, copiii încep să înțeleagă efectele pe care frica lor de separare le au asupra părinților. Acest lucru nu înseamnă că nu sunt stresați sau într-adevăr speriați, însă există o luptă de putere, cu scopul de a îl face pe părinte să cedeze. În această etapă este important să poți anticipa de cât de mult ajutor are de fapt nevoie copilul și cât de mult ar trebui să îți ajustezi comportamentul pentru a “îi face pe plac”. Atenție însă, atunci când accepți termenii lui cu prea mare ușurință sau de prea multe ori, nu faci decât să îl atragi înapoi în cercul vicios de anxietate. În general comportamentul care duce la evitare are efecte negative pe termen lung.
- În momentul efectiv de separare, menține o atitudine liniștită și pozitivă. Ai încredere în persoanele care urmează să interacționeze cu copilul tău și transmite-i și copilului acest lucru, nu doar verbal, ci și prin gesturi. Nu uita, copilul oglindește ceea ce vede și simte în relație cu tine, acționând în consecință. Momentul de separare nu trebuie prelungit sub nicio formă. Tranzițiile rapide îl vor ajuta pe copil să își mute focusul de la mami și tati la ceea ce este interesant și captivant în noua activitate pe care urmează să o întreprindă.
Mult succes!