17 mart. Educația timpurie

„Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, ci să deştepte, cultivânddestoiniciile intelectuale în mintea copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” (Ioan Slavici)

Educaţia timpurie reprezintă multitudinea experienţelor individuale şi socialeexistente sau organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Aceste experienţesunt esenţiale în formarea copilului şi în dezvoltarea lui în adultul de mai târziu.

Educaţia timpurie asigură fundamentele dezvoltării fizice şi psihice sănătoase şi aledezvoltării sociale. Ceea ce învaţă copiii în primii ani de viaţă reprezintă mai mult dejumătate din ceea ce vor învăţa tot restul vieţii. Focalizarea pe educaţia timpurie şi aniipreşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi,dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitorsă compensezi aceste pierderi mai târziu.

Pentru că vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltareapersonalităţii copilului, şi perioada de la naştere până la intrarea la şcoală cere stimulare, îndezvoltarea optimă a copilului este necesară parcurgerea de către copil a unor trepte deşcolaritate. Principala răspundere pentru protecţia, creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revinefamiliei, însă un proces educativ sănătos are nevoie de informare, de o colaborare fructuoasăcu instituţiile de învăţământ şi o comunicare permanentă.

Cele mai relevante finalităţi ale educaţiei timpurii în contextul sistemului nostru deînvăţământ au în vedere o unitate de idei. In primul rând permite o dezvoltare liberă şiarmonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale. Deasemenea, îi permite copilului o interacţionare cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru adobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi.

Educaţia este un proces care se desfăşoară continuu. Ea începe din primele momenteale vieţii şi se încheie odată cu ea. Fiecare copil este unic, iar educaţia trebuie să ţină cont departicularităţile individuale ale fiecărui copil. Rolul pedagogului este extrem de mare în acestsens. Este important să se țină cont de faptul că grădiniţa, respectiv şcoala, ocupă un loccentral în viaţa copilului. Rolul acestor instituții este de a crea viitori cetăţeni, iar acest lucrunu este realizabil decât dacă se respectă fiecare etapă a şcolarizării.